de Victoria Parnell
Pentru a intelege cum se maturizeaza Betta, trebuie sa cunoastem un fapt-cheie legat de anatomia lor. Betta au respiratie labirintica, ceea ce inseamna ca pot folosi (si intr-adevar necesita) oxigen atmosferic pentru a trai. Numele “labyrinth fish” se refera la organul lor respirator auxiliar care le permite sa faca aceasta. Acest organ, asemanator cu un sac, este localizat chiar deasupra branhiilor, in straturi avand forma unor paranteze, care sunt sprijinite de lamele. Acest plan al corpului este cel care determina aspectul general al comportamentului Betta.
Viata pentru un Betta incepe intr-o delicata “cresa” alcatuita din bule la suprafata apei. Acest cuib din bule este creat si ingrijit de catre parintele mascul. Folosind organul respirator auxiliar masculul sulfa aer prin gura si, pe masura ce acest aer trece, antreneaza secretia, ca un liant, de la un set de glande aflate in gura. Aceasta face ca bulele sa adere una la cealalta si la vegetatie si le face sa dureze mai mult. Activitatea de construire a cuibului are loc atunci cand temperatura este in limitele normale pentru reproducere, adica 77-86 grade Fahrenheit. Dupa ce a creat cuibul de bule, masculul este gata de depunere. Atractia sexuala se bazeaza pe culoare. Masculii si femelele din aceeasi culoare de baza sunt mai atrasi unul de catre celalalt. Diferit fata de cele mai multe alte specii, la care femela este mai putin colorata decat masculul, femela Betta are o intensitate coloristica similara, dar inotatoare mai scurte. Relatia dintre un mascul si o femela Betta este departe de a fi o dulce poveste de dragoste. Daca femela care inoata in apropierea cuibului este fie lipsita de experienta sexuala, fie prea tanara sau in stare proasta, ea se va indeparta rapid din zona cuibului, iar aceasta va provoca urmarirea ei de catre mascul. Aceasta urmarire se poate termina cu un avans amoros din partea masculului. Daca femela nu raspunde intr-un timp relativ scurt, ea poate fi omorata. Daca raspunde, femela pur si simplu va inota calm sub cuib si incepe curtea. Actiunea de curtare incepe cu ridicarea inotatoarelor de catre mascul si extinderea invelitorilor branhiilor, intr-o “prezentare” fata de femela. Vor incepe sa inoate unul langa altul, oprindu-se alternativ pentru a-si prezenta vederea laterala a corpurilor, cu inotatoarele ridicate. Atunci cand femela este receptiva, ea se apropie de mascul sub cuib, cu capul indreptat in jos, intr-o atitudine de supunere, cu inotatoarele stranse pe langa corp. Masculul o inconjoara si isi infasoara corpul in jurul ei, iar ouale sunt eliberate in timp ce masculul ejaculeaza sperma pentru a le fertiliza. Perechea va repeta aceste imbratisari timp de pana la 6 ore, pana cand femela se retrage (sau este gonita) din zona cuibului. Masculul ramane acolo, spre “a tine casa”, pentru cel putin urmatoarele 3 zile. Masculul poate fi sigur de paternitatea oualelor pentru ca fertilizarea este externa, iar natura teritoriala a Betta nu ar permite prezenta unui alt mascul in zona cuibului. Aceasta teritorialitate in ingrijirea paternala este asociata cu fertilizarea externa la multe specii, nu numai la Betta. Ouale de Betta sunt mai grele decat apa si de aceea predispuse la scufundare. Masculul le prinde in gura usor, delicat, si le duce inapoi in cuibul lui de bule, care il ajuta sa tina ouale in pozitia de plutire. E important ca ouale sa se afle aproape de suprafata pentru schimbul de gaze si pentru un aport crescut de oxigen, astfel ca procesul de dezvoltare sa fie maxim.
Studiile lui Bronstein din 1982 au aratat ca “ouale care pluteau la suprafata apei aveau mai mare capacitatea de a se dezvolta decat cele submerse la 10 cm de suprafata” (Bronstein, 1982, 150). Bronstein a aratat, de asemenea, ca ouale se pot dezvolta si fara prezenta unui “ingrijitor”, dar ca prezenta unui ingrijitor mascul a imbunatatit eficienta reproductiva (Bronstein, 1982, 151). Bronstein a descoperit ca, in afara faptului ca au grija ca ouale sa pluteasca, masculii le pazesc si de o ciuperca mortala (saprotegniid fungus), care creste printre oua si puiet la suprafata apei (Bronstein, 1982). Inca ramane necunoscut daca aceasta protectie fata de ciuperca este fizica cau chimica. Oricum, la fel de letale ca si ciuperca sunt si alte microorganisme si insecte care pot infecta ouale si cauza dezvoltarea anormala. Masculul va indeparta usor acesti paraziti si daunatori prin miscari usoare de frecare. Totusi, daca este necesar masculul va manca ouale anormale care nu sunt fertilizate sau s-au dezvoltat in mod nepotrivit. Masculul nu numai ca protejeaza ouale impotriva micilor organisme letale, alege si indeparteaza descendenta mai slaba, dar – fiind extrem de teritorial – va goni alti adulti Betta din apropierea cuibului, pentru ca acestia sa nu ii manance descendentii. Desi este un parinte atent, masculul nu este “sechestrat” langa cuib in timpul acestei perioade – poate depune cu alte femele sau poate ataca masculi care patrund pe teritoriul lui.
Organul respirator auxiliar este extrem de important pentru viata Betta si se dezvolta cel mai devreme atunci cand puietul are 4-5 mm lungime, acesta fiind primul stadiu in care puietul poate strapunge suprafata apei catre oxigenul de deasupra. La varsta de o saptamana puietul isi petrece cea mai mare parte a timpului hoinarind in cautare de particule microscopice de hrana, deoarece pana in acest moment si-au consumat deja galbenusul si trebuie sa inceapa sa caute hrana. La 80 de ore de viata, puietul este destul de dezvoltat pentru a-si gasi adapost si va incerca sa se ascunda cat mai mult posibil in vegetatia inconjuratoare. La varsta de numai 14 zile organul auxiliar de respiratie al tanarului Betta este inca in dezvoltare, iar el poate iesi la suprafata dar nu se face schimbul de aer. Forma si pigmentatia adulta se dezvolta la aproximativ 21 de zile. Stadiul cel mai important, crucial pentru tinerii Betta este acesta, primele 21 pana la 30 de zile de viata, caci dureaza atata timp incat multi mor datorita infometarii, sau a temperaturii apei ori aerului de deasupra daca acestea nu sunt destul de ridicate. Masculii au crescut complet atunci cand ating aproximativ 2 si 3/8 inch, iar femelele sunt putin mai mici. Din circa 100 pana la 600 de oua depuse initial, numai circa 30 se vor dezvolta si mai putine decat atatea vor ajunge la stadiul adult. Responsabilitatea pentru aceasta ii revine parintelui mascul si atentei lui griji parentale atunci cand embrionul se dezvolta, dar se datoreaza, de asemenea, conflictului parinte/descendenta, care continua de-a lungul tuturor stadiilor de dezvoltare. Betta sunt imediat autonomi dupa fertilizare. Embrionul este de sine statator, iar ingrijirea parentala a masculului este pur si simplu pentru a se asigura ca genele lui vor fi trecute generatiei urmatoare. In cazul in care apare o lipsa a hranei, adultul va manca puietul tanar daca acesta nu-si poate gasi destul de rapid adapost. Este un rezultat al selectiei naturale caci, in caz de lipsa a hranei, posibilitatea ca puietul sa se dezvolte complet pana la stadiul reproductiv este redusa si masculul il poate folosi ca hrana pana ce conditiile mai bune vor reveni, iar el va putea din nou sa curteze o femela. Pe masura ce puietul se dezvolta vedem o schimbare majora in modul sau de hranire. Ca embrioni, puii se hranesc din galbenusul care se formeaza dupa fertilizare si care ii hraneste de-a lungul stadiilor timpurii de dezvoltare. Cresc rapid, totusi, si curand incep sa se hraneasca cu organisme minuscule si creveti. Pe masura ce li se dezvolta gura, vor incepe sa manance mici organisme cu cochilii, mai papande, de artropode. Odata ajunsi la stadiul adult vor devora mai intai insecte acvatice si vor distruge melci cu gurile lor puternice.
Articol tradus si postat cu acordul autoarei . Articolul in original aici
Comentarii recente